Iată, a venit ziua în care trebuie să-mi țin promisiunea. Și, pentru că este primul articol, aș insista asupra câtorva lucruri pe care doresc să le fac anul aceasta pentru @filosofulscarilordeblock și pentru site-ul fsdb.ro.
Ideea este cât se poate de simplă. Filosofia, încă de la începuturile sale, a avut un rol important în modul oamenilor de a trăi. Evident, cu toții ne gândim acum la Socrate și la plimbările acestuia prin agora…
Tocmai aici aș vrea să-și facă loc proiectul de față: în agora. Uneori oamenii au nevoie să citească, să scrie, să scrie toată ziua pe messenger, să posteze pe Facebook, să dea like-uri pe Instagram și altele, însă tocmai pentru că pe aceste rețele apar și numele unor autori importanți (filosofi, scriitori, poeți etc.) tind să cred și să sper că filosofia încă își are locul în „agora”; desigur, și în această agora virtuală.
Pe scurt, mi-ar plăcea să povestesc filosofia. De ce? Pentru că am observat că de foarte multe ori circulă idei incomplete sau eronate, atribuite unui autor sau altul. Formulele filosofice sunt bune, dar trebuie să înțelegem că ele ascund mai mult decât un exercițiu retoric. De aceea, povestirea unor sisteme de gândire sau deslușirea unor curente filosofice ar putea ajuta cititorul să-și creeze o imagine corectă despre un anume autor, despre o anume lucrare „monumentală”, despre o formulă filosofică (cum ar fi, de pildă, „cuget, deci exist”).
În urmă cu patru decenii G. Achenbach, un filosof german, a încercat, după o lungă perioadă în care filosofia s-a făcut numai scolastic, adică numai în universități, să (re-)aducă filosofia în agora, punând-o în slujba rezolvării unor probleme cotidiene. Sensul vieții, bunăoară, poate fi o astfel de problemă; și cine, mai devreme sau mai târziu, nu s-a întrebat dacă viața proprie are sens?
În sfârșit, această direcție „practică” pe care a luat-o filosofia de la Achenbach încoace poartă numele de „consiliere filosofică”, fiind aproape un domeniu independent al filosofiei. Printre cei mai cunoscuți astfel de practicieni îi regăsim pe Lou Marinoff, cărțile sale fiind bestseller-uri, Ran Lahav și, evident, Achenbach.
Ce vreau să spun este că dacă putem profita de pe urma acestor filosofi practicieni, nu ar fi cazul să ezităm. Poate nu vom reuși să ne rezolvăm problema „existențială”, dar măcar să o înțelegem mai bine, ceea ce e foarte aproape de depășirea acesteia.
Așadar, (re-)aducerea filosofiei în agora și povestirea acesteia pe înțelesul tuturor, precum și folosirea acesteia în rezolvarea unor probleme existențiale, dezvăluirea formulelor filosofice etc. pot fi subiecte excelente pentru proiectul de față.
Să ne întrebăm despre toate acestea și să cugetăm…
Foto: Jean-Léon Gérôme (1824-1904): Socrate venant chercher Alcibiade chez Aspasie, 1861
[Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:AspasiaAlcibiades.jpg]
